O viață dedicată prinderii prăzii celei mari

Dragostea pentru mare

Până ca Nick Irvine să iasă pe mare, făcuse deja mare parte din munca pe vas: curățase catamaranul, cumpărase momeală noua de la piață, verificase ambarcațiunea, precum și prognoza meteo. Și-a încălțat czimele din cauciuc gros, și-a tras pantalonii galbeni care îl protejează de umezeala peste pantalonii cu model militar și o geacă albastra care să îl apere de apă, peste hanoracul gros.

“Nu-mi pot imagina o altă viață, decât cea de pescar”, spune scoțianul de 44 de ani, care și-a petrecut întreagă sa viață în zona Firth of Forth, un estuar aflat în zona de est a Scoției, la o oră de mers cu mașina față de Edinburgh. “Un job la birou? O idee groaznică”, spune bărbatul. “Să mă mut într-un oraș mai mare cum ar fi Edinburgh, Glasgow sau Aberdeen? Nu, prea mulți oameni, spațiu puțin de mișcare, prea departe de familia mea”, spune acesta. “Dar pe lângă toate astea, nu aș mai avea marea lângă mine”, spune Nick Irvine.

Iarna, homarii nu se deplasează prea mult.

Capcanele sunt coborâte în mare în diferite locuri. Sonarul pe care îl au la bord le oferă informații despre ce se găsește în adâncuri, e de preferat ca capcanele să fie lăsate în zonele unde fundul mării este deluros. “În aceste locuri le place homarilor să se miște și așa pur și simplu intră în capcanele montate de noi”, explică Nick. Dar asta se întâmplă doar vara, când temperatura apei ajunge la aproape 10°C, chiar și la adâcimi mai mari. “Iarna, homarii nu se mai mișcă”, spune Nick. Nici nu e de mirare, iarna, temperatura apei în Marea Nordului este de aproape 4°C, iar crustaceele intră în modul de supraviețuire.

Totul se întâmplă foarte rapid, după ce Nick ajunge la una dintre geamandurile lor. Trage de o frânghie montată pe o fantă mare. Roger și Josh sunt pregătiți să preia cuștile pe care șeful lor le trage din apă. Sunt golite pe o masă, iar Roger își folosește privirea ageră pentru a selecta crabii maro de homarii care pot fi vânduți apoi în piață. În tot acest timp, Josh ia o mână zdravănă de pești morți dintr-o ladă și îi îndeasă în saci care merg apoi în capcanele pentru homari. Sunt folosite pentru a atrage crustaceele. “După ce homarii au intrat în capcană văzând peștii, nu mai pot ieși”, explică Nick. Înăuntru, capcanele se aseamănă cu mici labirinturi, așa că homarii nu mai au ieșire.

În timp ce Roger aruncă înapoi în mare alte tipuri de pradă, cum ar fi scoici, steluțe de mare, Nick aduce la bord următoarea capcană, iar Josh pune capcana goală deoparte pe vas. Capcanele sunt strânse la un loc, pană ce întreaga captură de la o locație este adunată.

Vara, homarii se îngrămădesc în capcane

“În timpul verii, prindem până la 400 de homari pe zi, câteodată mai mulți”, spune Nick. Asta pentru că apa este rece și este plin de aceste crustacee. Fiecare pescar are zonele lui anume unde își aruncă capcanele. “Nu ne intersectăm unii cu alții”. Odată ajunși la mal, predau captura către o cooperativa care vinde mai departe crustaceele.

Nick spune că mulți homari și crabi sunt vânduți direct către Asia și Spania. Astfel, distribuitorii au parte de prețuri bune pentru captura din Scoția. Peștii sunt mai greu de vândut. “De aceea ne-am și specializat în capturarea de homari și crabi – altceva în afară de aceștia nu prea merită efortul”

Distribuirea homarilor. Vânzarea homarilor direct din barcă

În timpul verii, mulți scoțieni vor să aibă parte de prețioasele crustacee pe care pescarii îi aduc din larg. “Câteodată, oamenii ne așteaptă pe doc și cumpără homari direct de pe ambarcațiune. Asta nu reprezintă o problemă, având în vedere că pescarii aduc mai mult decât necesar la mal. “Câteodată, capcanele sunt atât de pline, încât homarii abia mai încap, sunt unii peste alții”.

Când într-un final Nick se îndreaptă înapoi către Pittenweem, atunci ia sfârșit ziua de munca pentru cei doi bărbați, ajutoarele sale. Căpitanul duce captura către cumpărători, dar apoi începe să pregătească catamaranul pentru a doua zi. Portul are un aparat profesional de spălat cu presiune cu apa fierbinte de la Karcher, iar asta îi ușurează munca curățării punții ambarcațiunii. “Am cumpărat cu toții mașinăria și este o investiție excelentă”, spune Nick. Nick curăță funiile groase de la bordul navei sale folosind curățitorul cu presiune, ce poate încălzi apa până la 155 de grade Celsius. După o zi lungă pe mare, funiile au o culoare maronie, dar după ce aparatul de spălat cu presiune își face treaba, își recapătă culoarea verde închis. După ce vasul este curat, Nick face curat și pe chei. Folosește o mașină de maturat Karcher pentru a aduna mizeria rămasă în urma descărcării și vânzării homarilor și crabilor.

După ce schimbă câteva vorbe cu un coleg pescar, Nick se oprește la un mic magazin de înghețată și se răsfață și el cu una. Pleacă apoi către casă, la soția și fiica lui. E timpul să se odihnească.

5 lucruri despre Scoția

• Scoția are o suprafață de 80.077 km² și are capitala la Edinburgh.

• “Haggis” este mâncarea tradițională a scoțienilor, dar nu este pe placul tuturor, conține organe de oaie – inima, plămân și ficat – toate puse în stomacul oii și gătite apoi în cuptor

• Scoția deține aproape 800 de insule, dintre care 130 nu sunt locuite.

• “Harry Potter” a fost filmat și în Scoția.

• Pelerina de ploaie a fost inventată în 1824 de chimistul scoțian Macintosh. În Marea Britanie, această piesa vestimantară este numită deseori “mac”.